Dezolante cheile in aceasta luna, totul accentuat de lipsa apei si vantul rece care batea dinspre nord.
Un catel momit cu doi biscuiti ma insoteste pana la intrarea in chei, pe poteca din padure.
Singurii neclintiti sunt pinii negri, emblematici pentru Muntii Mehedinti.
La capatul cheilor, ma adapostesc pentru un ceai facut la spirtiera in grota de langa moara.
Seara ma prinde langa cruce, si atmosfera este incalzita de soarele care se pregateste sa mearga la culcare.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu