Varful Plesa (20 mai 2011) - tura solitara

          In aprilie 2010, am incercat sa ajung pe acest varf. Nu am reusit din cauza zapezii foarte mari, insa daca stiam ca mai aveam 300-400 m faceam efortul sa ajung in varf.
          Masivul Plesa din Muntii Valcan este mai putin cunoscut turistilor. Insa este foarte cunoscut speologilor, deaoarece detine prin doua avene, doua recorduri nationale. Este vorba de Clocoticul I din Scoaba Saraturii (-99 m) si Clocoticul din Carca Paretilor (-149 m) care au cea mai inalta stalagmita (10 m) respectiv cel mai mare put (121 m).
          Pornesc de dimineata din Targu Jiu, pentru ca dupa amiaza se anuntau posibile averse de ploaie. Masivul Plesa este oarecum izolat, se poate vedea pe tot drumul pana la Tismana. Pentru ca e aproape vara si nu mai sunt probleme cu zapada, aleg un traseu mai greu, aproape direct spre culme, dar cred, cel mai scurt posibil.

          Urc pana la iesirea din satul Balta si la masina langa un canton forestier. De aici pornesc doua drumuri forestiere. Il aleg pe cel din dreapta, merg cateva minute pe el, apoi il parasesc pentru prima poteca spre stanga. Acresta se strecoara printre calcare si ma duce destul de repede (300 m altitudine de la aproximativ 400 m la 700 m) la unul dintre cele mai frumoase plaiuri vazute de mine in acesti munti.

          O stana la poalele muntelui si un mic lac format intr-un crov probail din precipitatii aduga farmec locurilor.

          Parfumul florilor de paducel acopera totul. Sunt sute de arbusti infloriti.

          Acestia atrag mii de insecte. Si mici si mai mari. Unele sa se hraneasca, altele (carabusii de mai) grabindu-se sa se inmulteasca.

   
          Printre pietre, cele mai putin sperioase soparle. Chiar curioase in fata obiectivului.

          Au aparut si primele fructe ale anului.

          Deasupra plaiului incepe padurea. Chiar ma bucur, pentru ca, desi e doar ora 9, soarele a inceput sa arda. Poteca este la inceput larga, aproape cat un drum.

         Apoi se stramteaza si dispare cu totul. Terenul devine din ce in ce mai accidentat si sunt nevoit sa strang betele si sa-mi folosesc si mainile pentru a inainta.

          Un ultim efort, dupa care, la 1250 m altitudine intru din nou in padure.

          Destul de repede ies in golul alpin. Frumoasa priveliste spre Oslea si spre Varful Arcanu.

         De asemenea, zaresc si crucea care marcheaza Varful Plesa.

          Dupa 25-30 de minute ajung pe varf. Fac obisnuita poza de grup. Si de asemenea, imi scriu numele in "jurnalul calatorului", aflat intr-o cutie pe piciorul crucii.

         Creasta (culmea) pe care am venit.

          La intoarcere am urmat aproximativ acelasi traseu, cu cateva deviatii pentru a incerca sa gasesc o pestera despre care auzisem ca este undeva in acest masiv. Fara succes insa.
          De asemenea am facut un ocol pe langa acel mic lac.

          Traseul, inregistrat cu GPS Garmin Foretrex.