Calatoriile mele prin imagini

Calatoriile mele prin imagini

sâmbătă, 20 august 2011

Prin Cheile Sohodolului pe doua roti

        
       "Cheile Sohodolului sunt printre cele mai salbatice locuri din tara. Turistii pleaca rar in drumetii spre acest canion pe care natura le-a creat parca, in mod special, pentru vanatorii de aventuri. Cu toate acestea, este usor de ajuns in Cheile Sohodolului, iar peisajul este piperat cu scorpioni si vipere cu corn.
        Cheile Sohodolului se intind pe aproximativ 10 kilometri in interiorul Muntilor Vilcan si au aspectul unui canion sapat in stanca. De data aceasta, insa, apa este arhitecta frumusetilor pe care le vezi in jur.  In schimb, acele formatiuni de roci care au aspectul unui inel, sunt creatia vantului. De fapt, Inelul pare ca se aseamana cu o fereastra prin care se poate vedea cerul decupat in mod artistic. Tot aici gasesti si alte sculpturi in piatra. Dintre acestea Steiul, Cuptorul si Narile se lasa cel mai usor cercetate de catre ochiul turistilor."
http://turism.acasa.ro/destinatii-de-vacanta/cheile-sohodolului-7719.html
         
        Gasesti aceste chei la aproximativ 15 km de Tirgu–Jiu. De pe ruta principala a drumul national DN 67, vei observa o ramificatie care te duce pana sus. Drumul este bine amenajat si poate fi parcurs cu masina, cu bicicleta sau cu piciorul. Asigura-te, insa, ca ai plamani buni pentru ca vei urca abrut pana sa ajungi in "canionul" Gorjului.


        Am plecat dimineata devreme pentru a evita aglomeratia generata de cei care ies la iarba verde la sfarsit de saptamana.
        Drumul e destul de liber pana la intersectia spre satul Runcu.








        Parcurg cei 4-5 km si ajung la intrarea in chei







        Drumul este ingust, dar este asfaltat pana la fostul complex Bucium





















        Drumul spre casa





miercuri, 10 august 2011

Lacul Zanoaga


          Traseu: Barajul Gura Apei - Lacul Zanoaga - Cabana Gura Zlata


          Chiar daca totul a durat numai 2 zile, aceasta tura se bate pentru primul loc cu cele 6 zile din iunie, tot in Muntii Retezat.
          Pot sa zic ca s-a asemanat cu urcarea si coborarea unui varf. Frumoasa urcarea, extraordinar sus, dar cum stiu cei care ma cunosc, nu imi plac coborarile. Insa cand nu poti ramane sus, o faci si pe asta.

          Fotografii din traseu:














          Langa lac:









          Final de traseu, cu pastravi de rau, mamaliguta si mujdei.