Coborand spre locul in care incepe traseul marcat cu banda rosie, unde las si masina, bucuria dispare odata cu imaginea muntelui pierdut in ceata.
Hotarasc totusi sa urc, gandind ca poate mai tarziu se ridica ceata. Nu a fost asa, dar temperatura negativa a facut ca padurea sa semene cu una din povestile dupa care s-au realizat filme cu zane si spiridusi.
Singura grija a fost sa nu stau aproape de marginea nordica, abrupta, pentru ca umezeala si frigul facuse o crusta de gheata pe stanci.
Poza de grup undeva in zona varfului.
La coborare, ceata se mai ridica cativa metri si lasa prin cateva goluri vederea catre satul Godeanu.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu