Cheile Tasnei in asteptarea iernii

          Scurta plimbare, intr-o dupa amiaza libera. Cu ocazia unei deplasari la un concurs de bridge la hotelul Tierna.

          Dezolante cheile in aceasta luna, totul accentuat de lipsa apei si vantul rece care batea dinspre nord.

          Un catel momit cu doi biscuiti ma insoteste pana la intrarea in chei, pe poteca din padure.

         
Singurii neclintiti sunt pinii negri, emblematici pentru Muntii Mehedinti.

          La capatul cheilor, ma adapostesc pentru un ceai facut la spirtiera in grota de langa moara.

          Seara ma prinde langa cruce, si atmosfera este incalzita de soarele care se pregateste sa mearga la culcare.

Sfarsit de noiembrie - inceputul iernii

          La sfarsitul acestei luni am reluat trei trasee din stanga si din dreapta Defileului Jiului.
     
          Este vorba de cele trei trasee descrise aici:

http://mugurel64.blogspot.com/2011/05/varful-plesa-20-mai-2011.html

http://mugurel64.blogspot.com/2011/10/defileul-jiului-vazut-de-sus.html

http://mugurel64.blogspot.com/2011/11/parangul-prin-cheile-polatistei.html

          De asta data, am urcat de la Lainici urmand track-ul de la Mircea si astfel am trecut si pe langa avenul Groapa Fara Fund :

          Varful Plesa arata altfel imbracat in haine de sfarsit de toamna. Iarna se arata doar prin temperaturi scazute, asa ca lacul este inghetat.

          Parangul pastreaza foarte putin din prima zapada cazuta in acest an.

Parangul, prin Cheile Polatistei

Traseu: Defileul Jiului - Gura Polatistei - Valea Polatistei - Varful Recii

          Traseul incepe imediat dupa iesirea din judetul Gorj, la marginea municipiului Petrosani. Cam la 13 km de centrul orasului. Ca de obicei, marcajul este foarte bun in zona in care este cel mai putin nevoie de el, adica pe un drum forestier cu pereti verticali de stanca in ambele parti, inaccesibili drumetului obisnuit.

 

          Prognoza meteo pentru ziua in care am parcurs traseul era favorabila, insa dimineata era mohorata, cu temperatura sub limita de inghet.

 
          La inceput parea un banal drum forestier, relativ inchis circulatiei. Zic relativ, ca am intalnit unul din agentii economici care pot circula pe acest drum.

          Dar odata cu ridicarea soarelui, ajutate si de culorile toamnei, cheile se dovedesc a fi printre cele mai spectaculoase din muntii nostri.

           Privirea nu mai urmareste drumul si zboara de la apa Polatistei pana la stancile luminate de soare. Traseul raului este sinuos, meandrat.

           La partea inferioara se afla cristalinul (inchis la culoare), iar la cea superioara calcarul. In aceasta suprapunere de roci apa Polatistei si-a sapat o vale adanca, cu versanti abrupti., pe alocuri inaccesibili.

          Praguri de roca se zaresc in patul Vaii Polatistei. In perioadele ploioase banuiesc ca formeaza cascade frumoase.

          Zonele de ingustare (poarta denumirea de Cheile Surupatei si Cheile Pesterii dupa cum am citit ulterior in ghidul lui Danut Calin), cu verticale de peste 100 de metri ma fac sa nu mai privesc decat pe sus.

          Valea se largeste in zona celor doua cantoane forestiere (Polatistea si Reciu).

        
          Drumul se ingusteaza si intra in zona coniferelor.

          Un urcus mai abrupt dar nu foarte lung ne scoate in golul alpin. Sunt la aproximativ 1350 de metri si cei 2500 de metri ai Parangului ma coplesesc.

          O stana e singurul lucru "artificial" insa se incadreaza in peisaj. Banuiesc ca e stana despre care Danut Calin scrie ca e in locul fostului canton Reciu.

          Intoarcerea la masina lasata la Gura Polatistei (este loc de parcare destul de mare) am facut-o pe acelasi traseu. Totul a durat aproximativ 8 ore. Cu pauze foto destul de dese. Si o pauza de cafea sub varful Recii.