Ianuarie, in primul week-end al anului. Traseu asa zis clasic, cu urcare pe Muchia Vladesei si coborare pe Muchia Turneanu.
O dată cu căderea primei zăpezi, Masivul Cozia îmbracă mantia albă şi neîntinată a zilelor de iarnă. Deşi la înălţimi în jur de 1500-1600 m, stratul de zăpadă se menţine circa 120 de zile, pantele împădurite sau abrupte ale Coziei nu oferă condiţii prielnice pentru practicarea sporturilor de iarnă. Este şi motivul pentru care aici nu sînt amenajate pîrtii de schi. Cu toate acestea temerarii şi bunii schiori, care s-au încumetat să ajungă pînă pe culmile înalte ale Coziei, pot practica sportul preferat în poienile din jurul cabanei, cum sînt cele de pe culmea Turneanu, de la obîrşia văii Rotunda, din jurul vîrfului Babolea, de la stîna Mocirlele sau dinspre Leurde. Venirea iernii înseamnă însă acoperirea şi troienirea potecilor cu zăpadă, formarea crustelor de gheaţă şi, deci, îngreunarea accesului către partea înaltă a masivului. Multe sectoare de trasee devin impracticabile sau foarte periculoase, motiv pentru care cei care se încumetă la drum trebuie să fie bine echipaţi şi să posede cunoştinţe temeinice pentru ascensiunile de iarnă. În unele locuri, cum sînt sectoarele de pe Muchia Vlădesei, obîrsia şi abrupturile Bulzului apare posibilă declanşarea avalanşelor. (N.Popescu)
