Iarna in Cozia

         

         Ianuarie, in primul week-end al anului. Traseu asa zis clasic, cu urcare pe Muchia Vladesei si coborare pe Muchia Turneanu. 

O dată cu căderea primei zăpezi, Masivul Cozia îmbracă mantia albă şi neîntinată a zilelor de iarnă. Deşi la înălţimi în jur de 1500-1600 m, stratul de zăpadă se menţine circa 120 de zile, pantele împădurite sau abrupte ale Coziei nu oferă condiţii prielnice pentru practicarea sporturilor de iarnă. Este şi motivul pentru care aici nu sînt amenajate pîrtii de schi. Cu toate acestea temerarii şi bunii schiori, care s-au încumetat să ajungă pînă pe culmile înalte ale Coziei, pot practica sportul preferat în poienile din jurul cabanei, cum sînt cele de pe culmea Turneanu, de la obîrşia văii Rotunda, din jurul vîrfului Babolea, de la stîna Mocirlele sau dinspre Leurde. Venirea iernii înseamnă însă acoperirea şi troienirea potecilor cu zăpadă, formarea crustelor de gheaţă şi, deci, îngreunarea accesului către partea înaltă a masivului. Multe sectoare de trasee devin impracticabile sau foarte periculoase, motiv pentru care cei care se încumetă la drum trebuie să fie bine echipaţi şi să posede cunoştinţe temeinice pentru ascensiunile de iarnă. În unele locuri, cum sînt sectoarele de pe Muchia Vlădesei, obîrsia şi abrupturile Bulzului apare posibilă declanşarea avalanşelor.  (N.Popescu)

 

Iarna in munti

          Salvasem in telefon o carte in format text, o carte despre drumetia la munte. O carte veche, nu stiu cine a scris-o si nu stiu sigur nici daca se numeste "Cartea muntilor" cum am salvat-o eu.
Cateva cuvinte, despre turismul de iarna, le redau mai jos, sa insoteasca cateva imagini surprinse iarna asta.

          "Când e bine să te duci la munte?
Totdeauna. Nu e anotimp, care ar putea să-ţi închidă drumul spre înălţimi. Pentru adevăratul drumeţ nu există vremea „rea", fiindcă el ştie să iubească natura sub toate înfăţişările ei. Apoi ploi, vijelii şi zăpezi poţi găsi în regiunile alpine şi în mijlocul verei, deci trebue să fii totdeauna pregătit pentru ele, materialmente şi moralmente. 

          Forţa morală a turistului este armonizarea sufletească cu natura; sufletul său trebue să fie atât de apropiat de natură, încât nici una din manifestările ei să nu-i pară străină sau duşmănoasă. La această armonizare îl va ajuta înainte de toate simţul estetic. Îndată ce suntem în stare să vedem şi să pricepem frumuseţea unei furtuni, unei zile înegurate, contactul sufletesc cu natura este stabilit şi nu se mai poate rupi? Atunci vom fi izbiţi, şi în cele mai năprasnice vremuri, de amănuntele pitoreşti ale priveliştei sau chiar ale lipsei de privelişti!

......................................................................................................................................

          Descoperirea frumuseţii alpine a fost o izbândă a duhului asupra materiei. Nu în înţelesul banal şi supărător pe care unii îl dau „victoriei" lor asupra unui vârf de munte, zicând că l-au cucerit când au izbutit să se caţăre de stâncile lui. Ci înfrântă a fost materia omenească a aceluia, care s'a avântat cel d'întâiu pe culmi, purtat numai de dorul frumosului şi înfruntând pentru el toate greutăţile trupeşti şi toate primejdiile.
          Această izbândă sufletească s'a întregit astăzi prin sportul de iarnă. Cine se gândia acu douăzeci de ani la turismul de iarnă? Îndată ce cădea zăpada, munţii se preschimbau din nou într'o regiune de teroare antică. Două scândurele lungi, legate de picioare, slujindu-ne drept aripi, ca să sburăm peste nămeţii cei mai mari, ne-au apropiat iară de înălţimi şi ne-au deschis un raiu alb, sclipitor, plin de taine uimitoare, chiar în locurile cele mai cunoscute. Zăpada şi ghiaţa schimbă liniile şi nivelurile, şi transparenţa atmosferică apropie lucrurile depărtate. De unde, în timpul verei, nu zărim munţii Făgăraşului, de pe Bucegi, de cât ca o umbră albastră, deosebim, iarna, toate culmile acestui şir.
          Minunat de strălucitor este jocul culorilor la apus de soare, şi luna, văzută de pe înălţimi, răsare adeseori într'un cer verde. Iar codrul înzăpezit cu izvoarele care gâlgâe uşor subt zalele lor străvezii de ghiaţa, îţi umple gândul cu linişte dumnezeiască. Farmecul unei zile de iarnă luminoasă e mai transcendent, mai imaterial decât al verei."

Varful lui Stan la inceput de an

Prima tura a anului 2013. Am ajuns in Pasul Mehadinti la timp, sa prindem un rasarit frumos, soarele colorand in rosu stancile de calcar si zapada. Cateva grade sub zero care au ajutat ca zapada sa fie tare pe o portiune destul de mare a treseului. Ne-a ajutat si pe noi, pentru ca in locurile in care stratul inghetat ceda sub bocanci, intram aproape un metru in zapada.

             

"Muntii Mehedinti fac parte din Carpatii Meridionali, grupa Retezat-Godeanu alaturi de Muntii Retezat, Tarcu, Godeanu, Cernei si Valcan.

Se intind pe 50 km lungime, avand aspectul unei creste aproximativ rectilinii, de la sud-vest la nord-est, pe latimi ce ating 5-10 km.

Limita vestica este destul de liniara, fiind constituita de Valea Cernei intre varsarea acesteia in Dunare, la Orsova, si obarsia Vaii Mileanul. Masivul opune un versant abrupt, de 500-800 m, de-a lungul intregii vai a Cernei. Spre nord, culmea lor se continua cu culmea Muntilor Valcan. Limita estica o constituie valea Motrului Mare (care ii separa de Muntii Valcan), pana la confluenta cu Motru Sec, urmand apoi Valea Lupsa, Dealul Furca Lupsei, Valea lui Dragu, Valea Obarsia, Valea Verde, continuand cu un traseu sinuos ce urmeaza Cuca Inalta, localitatile Prejna, Costesti si Gornenti, continuandu-se apoi cu valea Bahnei pana la varsarea in Dunare. Intreaga limita estica ii separa de Podisul Mehedinti si dealurile subcarpatice gorjene. Limita sudica este reprezentata de fluviul Dunarea, intre gurile raurilor Cerna si Bahna.

       Au inaltimi medii de 1200 m, cea maxima fiind Vf. lui Stan (1466 m) iar cele mai mari grupandu-se in partea lor centrala.  (http://www.muntiimehedinti.ro)

          A fost o zi frumoasa, senina. Vizibilitatea a fost maxima, s-au vazut toti muntii importanti din vestul tarii: Cernei, Godeanu, Valcan, Parang si Capatanii.