"Culmi
aproape neîntrerupt împădurite, cu forme line şi vîrfuri rotunjite, pierdute în
pîcla lui miază-noapte... Aşa se prezintă lanţul Munţilor Vîlcan pentru cei
care privesc din depresiunea gorjană său de pe drumul naţional Tîrgu Jiu —
Tismana. Din defileul Jiului oricît ai încerca nu poţi să bănuieşti ce se
ascunde dincolo de abrupturile ameninţător de înclinate, vălmăşite de cîrligele
Jiului. Culmile rămîn ascunse privirilor. Dacă încerci, ca şi Vlahuţă, să cauţi
un loc cu belvedere, cum îţi oferă, de exemplu, creasta Parîngului Mare, atunci
tabloul se schimbă şi Munţii Vîlcanului se dezvăluie larg. Vîrfuri semeţe,
înalte, pornind din Cîndetu, se pierd în zarea apusului pînă către Oslea, se
înlănţuiesc între depresiunea gorjană şi adînca vale a Jiului de Vest."
Asa prezinta Nae Popescu muntii care mi-au deschis calea spre drumetie. Bunicii mei au locuit la poalele acestor munti, intr-un sat de langa Tismana, si tin minte ca in copilarie, visul meu era sa ajung pe Oslea, vis care s-a indeplinit in momentul in care am fost in stare sa organizez prima mea tura.
Anul acesta, dupa mai bine de 30 de ani, am reluat acel traseu impreuna cu noi prieteni, cunoscuti in ultimii 3 ani prin intermediul turelor organizate pe carpati.org.
Cateva imagini, cu regretul ca atunci cand am parcurs pentru prima data traseul, nici macar nu speram ca o sa tin in mana vreodata o camera foto:
