Nimic nu misca. Singurele zgomote sunt scoase de zapada care scartaie sub bocanci.
Tot parcul parca este o sculptura uriasa a lui Constantin Brancusi. Dar adevaratele lui opere ies in evidenta, zapada este curatata in jurul lor.
Poarta Sarutului si Masa Tacerii, unite prin Aleea Scaunelor. Completate cu vechiul pod peste Jiu, acum mutat pentru a lega insula de malul stang al raului.
Toate amintind de Războiul cel Mare, redenumit, în timpul celui de Al Doilea Razboi Mondial, Primul Război Mondial.
Le privesc prin obiectiv, apoi ma retrag in aceeasi liniste intrerupta de zapada care scartaie la fiecare pas.
Un comentariu:
Multumesc si eu pentru imagini! :) Chiar mi se facuse dor de oraselul meu...
Trimiteți un comentariu