Calatoriile mele prin imagini
joi, 19 noiembrie 2015
luni, 16 noiembrie 2015
Steiul Rosu
Steiul Rosu este cel mai vestic varf din Muntii Valcan. Este de fapt o creasta, o ceasta a Oslei redusa la scara, asemanatoare cu silueta unui dinozaur. Asemanator si cu vecina, Piatra Closanilor, de care o desparte doar valea raului Motru. Nu e un traseu lung, de durata, in 4 ore ai timp si de poze si de o scurta pauza de masa. In ultima parte accesul este mai greu si trebuie folosite si mainile.
Accesul in creasta e unul singur, se merge si mai usor si mai greu, pe drum forestier, pe poteca, pe valea unui parau, prin poieni cu cateva locuinte temporare pentru perioada verii, ultima parte fiind un urcus printre lapiezuri si tufe de liliac salbatic. De fapt toata creasta este formata din lapiezuri printre care cresc tufe dese de liliac salbatic si macesi.
Mijlocul de noiembrie a facut ca imaginile sa fie in ton cu numele varfului, vantul destul de puternic facand ca drumul sa aiba asternut un covor de frunze. Acolo unde nu era rosul frunzelor sfarsitului de toamna am fotografiat in infrarosu, cu un filtru IR 850 nm.
Accesul in creasta e unul singur, se merge si mai usor si mai greu, pe drum forestier, pe poteca, pe valea unui parau, prin poieni cu cateva locuinte temporare pentru perioada verii, ultima parte fiind un urcus printre lapiezuri si tufe de liliac salbatic. De fapt toata creasta este formata din lapiezuri printre care cresc tufe dese de liliac salbatic si macesi.
Mijlocul de noiembrie a facut ca imaginile sa fie in ton cu numele varfului, vantul destul de puternic facand ca drumul sa aiba asternut un covor de frunze. Acolo unde nu era rosul frunzelor sfarsitului de toamna am fotografiat in infrarosu, cu un filtru IR 850 nm.
Abonați-vă la:
Postări (Atom)