Infrared

          Acum cativa ani, cand mi-am cumparat primele filtre, am vazut pe pagina comerciantului si un filtru infrared de 850 nm. Nu stiam mai nimic despre acest gen de fotografie, credeam ca e destul sa pun filtrul in fata obiectivului si voi obtine acele fotografii care aduc atmosfera iernii in plina vara. Nu am avut imagini destul de luminoase nici la ISO 800 si 30 secunde expunere, asa ca filtrul a fost aruncat si apoi "uitat" intr-un sertar.
          In urma cu doua saptamani, facand ordine printre accesoriile foto, am dat peste filtru. Am citit mai mult si m-am hotarat sa-mi transform o veche camera compacta (care de asemenea zacea intr-un sertar) pentru a putea fotografia in infrarosu. Am ceva indemanare, asa ca am demontat camera, i-am indepartat acel filtru care blocheaza lumina invizibila si cu ajutorul unui parasolar metalic si un vechi filtru UV caruia i-am indepartat sticla, am adaptat camera sa poata folosi filtre de 52 mm. Inclusiv acel filtru de 850 nm. Am reglat balansul de alb si am iesit in parc si pe strada pentru primele incercari. Mi s-au parut destul de reusite pentru aparatura folosita, asa ca am comandat si filtre de 720 si 680 nm. O sa public in viitor rezultatele, deocamdata am doar acele cadre cu filtrul IR 850 nm.

Retezatul in alb si negru

          Ca in fiecare an, mi-am rezervat o cazare de doua nopti langa lacul Bucura. Am incercat sa surprind doar structura, fara culorile puternice ale lunii iunie. Am avut si sansa sa intalnesc acea vulpe sociabila care viziteaza zona lacului.

In cautarea unei pesteri

          Acum multi ani, cercetand pe internet despre partea sudica a Muntilor Valcan, am gasit o relatare despre Plesa, un varf la limita celor 1500 mdm. Erau si cateva fotografii, insa una m-a impresionat foarte mult, era intrarea intr-o pestera (probabil o grota). Intrarea era pavata cu un muschi fin, verde intens, iar din pestera iesea un izvor cu apa limpede.
          Intre timp, am urcat de mai multe ori pe acest varf, si primavara, si vara si toamna, chiar si la sfarsitul iernii prin zapada de 80 cm, "uitand" de acea pestera. Mi-am amintit anul acesta, timpul "infrumusetand" mult amintirile, in imaginatia mea fiind mult mai frumoasa decat imaginile din pliantele turistice cu locuri exotice.
          Am incercat sa gasesc din nou acea relatare, insa nu am gasit-o, probabil nici nu mai exista, fiind pierduta in negurile internetului.
          Cunosc 6 variante de urcare-coborare pe acest varf, le-am batut in lung si-n lat, dar nu am gasit pestera. E greu intradevar sa o gasesti daca nu cunosti macar aproximativ zona in care poate fi. E un munte masiv, adapostind probabil cel mai salbatic defileu din tara, Defileul Gropului cu Apa, (https://sites.google.com/site/romanianatura52/carpatii-meridionali/valcan/defileul-gropului-cu-apa-muntii-valcan) care nu se poate parcurge integral decat daca esti echipat intr-un costum din neopren si dotat cu 50 metri de coarda, indispensabile pentru a putea cobori in maniera canioning succesiunea de cascade mai mari sau mai mici, dintre care multe nu pot fi ocolite pe versanti.