Padurea close-up

          Doar imagini cu putinele ciuperci din 2015.

Steiul Rosu

          Steiul Rosu este cel mai vestic varf din Muntii Valcan. Este de fapt o creasta, o ceasta a Oslei redusa la scara, asemanatoare cu silueta unui dinozaur. Asemanator si cu vecina, Piatra Closanilor, de care o desparte doar valea raului Motru. Nu e un traseu lung, de durata, in 4 ore ai timp si de poze si de o scurta pauza de masa. In ultima parte accesul este mai greu si trebuie folosite si mainile.
          Accesul in creasta e unul singur, se merge si mai usor si mai greu, pe drum forestier, pe poteca, pe valea unui parau, prin poieni cu cateva locuinte temporare pentru perioada verii, ultima parte fiind un urcus printre lapiezuri si tufe de liliac salbatic. De fapt toata creasta este formata din lapiezuri printre care cresc tufe dese de liliac salbatic si macesi.
          Mijlocul de noiembrie a facut ca imaginile sa fie in ton cu numele varfului, vantul destul de puternic facand ca drumul sa aiba asternut un covor de frunze. Acolo unde nu era rosul frunzelor sfarsitului de toamna am fotografiat in infrarosu, cu un filtru IR 850 nm.

Dragoste de munte

          Am facut o analogie cu povestirea lui Jack London. La asta m-am gandit vazand ceea ce nu vazusem decat in filme sau in documentarele de la televizor. Si mi-am dat seama, ca pentru cei care iubesc cu adevarat drumetia, limitele sunt foarte departe.
          In acea zi, limita mea era de 3 ore, atat imi permitea fasceita plantara cu care m-am ales dupa un traseu obositor, facut pe un drum forestier din cauza apropierii unei furtuni. Imi amintesc o gluma care zicea ca e bine cand te doare ceva, inseamna ca este acolo. Mi se potriveste doar mie, pentru o fata din imaginea de mai jos e doar crudul adevar.
          Cei care au fost in Durmitor stiu traseele, nu e foarte usor acolo, fetele mergeau cu cortul, dorind sa traverseze masivul. Credeam ca vor ceda cand incepe greul, dar vazandu-le ajunse in Crepulj Poljana, pe o panta abrupta prin padure, pe ploaie, am fost convins ca vor reusi. Amandoua, impreuna cu simpaticul lor caine.

Street photography - Beograd

          Belgrad a primit mai multe nume de-a lungul istoriei, totuși aproape toate se traduc ca „orașul alb”. Numele sârb, Beograd este alcătuit din cuvintele beo („alb, luminos”) și grad („orășel, oraș”) iar etimologic corespunde altor nume de orașe, răspândite în lumea slavă: Belgorod, Białogard, Biograd. (wikipedia).
Si e un oras frumos, alaturi de Budapesta fiind una din capitalele in care nu as avea probleme daca ar trebui sa locuiesc acolo.
          Vin aici a treia oara, acum intr-o perioada in care Serbia (inclusiv Belgradul) se afla in drumul refugiatilor din Siria. Insa oamenii sunt relaxati ca intotdeauna, simt acelasi spirit de nealiniere pe care l-a adoptat fosta Iugoslavie.

Infrared 680

           Dupa cum ziceam in postarea anterioara, asteptam filtrele IR de 680 si 720 nm. Deocamdata a venit doar cel de 680 nm. L-am pus pe aceeasi camera compacta Samsung modificata pentru IR si am iesit la fotografiat.
De aceasta data, chiar cu personalizarea balansului de alb, imaginile au iesit colorate si a fost necesara editarea lor prin schimbarea rosului cu albastru.

Infrared

          Acum cativa ani, cand mi-am cumparat primele filtre, am vazut pe pagina comerciantului si un filtru infrared de 850 nm. Nu stiam mai nimic despre acest gen de fotografie, credeam ca e destul sa pun filtrul in fata obiectivului si voi obtine acele fotografii care aduc atmosfera iernii in plina vara. Nu am avut imagini destul de luminoase nici la ISO 800 si 30 secunde expunere, asa ca filtrul a fost aruncat si apoi "uitat" intr-un sertar.
          In urma cu doua saptamani, facand ordine printre accesoriile foto, am dat peste filtru. Am citit mai mult si m-am hotarat sa-mi transform o veche camera compacta (care de asemenea zacea intr-un sertar) pentru a putea fotografia in infrarosu. Am ceva indemanare, asa ca am demontat camera, i-am indepartat acel filtru care blocheaza lumina invizibila si cu ajutorul unui parasolar metalic si un vechi filtru UV caruia i-am indepartat sticla, am adaptat camera sa poata folosi filtre de 52 mm. Inclusiv acel filtru de 850 nm. Am reglat balansul de alb si am iesit in parc si pe strada pentru primele incercari. Mi s-au parut destul de reusite pentru aparatura folosita, asa ca am comandat si filtre de 720 si 680 nm. O sa public in viitor rezultatele, deocamdata am doar acele cadre cu filtrul IR 850 nm.